TREIZECI SI TREI DE FERESTRE | TREIZECI SI TREI DE FERESTRE | 14
(1-47)
A TREISPREZECEA FEREASTRÄ
وَ اِنْ مِنْ شَيْءٍ اِلاَّ يُسَبِّحُ بِحَمْدِهِ
Conform sensului ascuns ín versetui de mai sus, tóate lucrurile işi pomenesc şi sfintesc Creatomi, pe limba lor proprie. Da, pomenirea numelui Domnului de catre tot ceea ce exista, prin viu grai sau pe limba stàrii de fapt a fiecãrui lucru, arata existenta imperi¬os necesarã a unui singur Domn Sfânt. Da, märturia naturii nu poate fi respinsã. Cât despre situatale sem-nificative, ín special atunci când acestea au mai multe fatete, eie nu admit îndoiala. Priveşte infãtisãrile fıreşti ale tuturor creaturilor, ínfãtisãri ce ínglobeazã nenumãrate mãrturii naturale şi care dau lãmuriri in nenumãrate modalitãti, pe limba situatici lor şi care, ase-meni cercurilor concentrice, prívese catre un singur cen-tru! Fiecare din acestea reprezintä câte o limbä; iar as-pectele lor regulate reprezintä fiecare câte o limbã in care se depune märturia divina. Iar vietile lor desãvârsite, fiecare dintre acestea reprezintä câte о limbã a pomenirii numelui Domnului; şi, aşa cum ín "cuvântul al douãzeci şi patrulea" se demonstreazã cu argumente puternice, pomenirea numelui Domnului şi evidentele rugäciuni fãcute in toate aceste limbi, precum şi mãrturiile depuse ín sensul existentei unui singur
Domn Sfânt, aratã, aşa cum lumina indica prezenta Soa-relui, existenta neândoielnicã a unui Domn; şi indica Mãretia Sa Matura.
A PAISPREZECEA FEREASTRÄ

قُلْ مَنْ بِيَدِهِ مَلَكُوتُ كُلِّ شَيْءٍ وَاِنْ مِنْ شَيْءٍ اِلاَّ عِنْدَنَا خَزَآئِنُهُ مَا مِنْ دَآبَّةٍ اِلاَّ هُوَ آخِذٌ بِنَاصِيَتِهَا اِنَّ رَبّىِ عَلَى كُلّ ِشَيْءٍ حَفِيظٌ
Conform sensurilor ascunse ín verseturile de mai sus, fiecare lucru, ín fiecare pãrticicã şi ín fiecare actiune a sa, este dependent de un singur Creator Prea Märet. Da, privind lucrurile existente in Univers, vedem cã: într-o neputintã infinita exista sclipirile unei puteri nesfârşite; şi într-o slãbiciune infinita se vãd ur-mele unei forte nesfârşite. De exemplu: minunata stare ce o arata ochiurile de viatã din rãdãcinile şi semintele plantelor, in vremea trezirii lor...
Şi se vede sclipirea unei bogãtii nesfârşite într-o sãrãcie şi uscãciune nesfârşite; asemeni situatiei mizera-bile, sãrãcãcioase a pãmântului şi a arborilor in timpul iernii, care la venirea primãverii se impodobesc cu bogãtii şi diverse podoabe...
Nu are voce