AL DOUÃZECIŞI TREILEA CUVANT | AL DOUÃZECIŞI TREILEA CUVANT | 19
(1-27)
بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ
A- DOUÄZECEA SC RÌSO ARKAceastä expresie a Unitätü Divine, a cãrei repetitie dupã namazul de dimineatã şi a celui de seara implica multe virtuti şi care conform unor mãrturii autentice poartä gradui Marelui Nume, este formata din unspreze-ce fraze. In flecare frazã exista atât o bunãvestire şi stiri cât şi un grad al Dominatiei Unicitätii Divine, precum şi un aspect al mãretiei şi perfectiunii Unitätü Divine din punct de vedere al Celui Mai Mare Nume.
Lãsând explicarea acestor adeväruri märete şi erudite pentru alte Slove, deocamdatä vom încerca sã ne tinem de promisiunea fäcutä prezentând un rezumat sub forma a "Douã Nivele" şi o "Introducere."
Introducere
Fi sigur cä: cea mai ínaltã näzuintä a creatiei şi rezul-tatul cel mai märet al acesteia, este credinta ín Allah. Si cel mai ridicat grad al umanitãtii şi cel mai înalt grad al omenirii sunt cune-stintele despre Allah din cadrul cre-dintei ín El. lar cea mai strãlucitoare fericire si cea mai dulce desfätare pentru gini şi fiintele umane este iubirea de Allah continutã in aceste cunostinte.
Da, toatã fericirea adevãratã şi bucuria pura si dulcea märinimie şi pläcerea fãrã griji se aflã ín cunoştintele şi iubirea de Allah. Acestea nu pot exista fãrã El. Cel ce il cunoaşte şi îl iubeşte pe Allah Atotputernicul, este ín stare sã primeascã fericirea, binecuvântarea, lumina şi taina cele fãrã de sfârşit. lar cel ce nu-L cunoaşte şi nu-L iubeşte cu adevãrat, va fi afectat spiritual şi material datoritã mizeriei, durerii şi fricii nesfârşite.
Intr-adevãr, dacã in astã lume mizerabilã şi in mijlo-cul unei omeniri rätäcitoare un individ neputincios şi mesehin nu va avea nici o valoare fãrã un stäpan sau protector, chiar de este regele acestei lumi. Oricine poate întelege cã ín mijlocul acestei omeniri rätäcitoare şi ín astã lume mizerabilã, omul va fi dezorientat dacã nu îşi va cunoaşte Stãpânul, daca nu işi va gãsi Maest¬ral.
Nu are voce