AL DOUÃZECIŞI TREILEA CUVANT | AL DOUÃZECIŞI TREILEA CUVANT | 16
(1-27)
Aşa se íntâmplã şi cu puiul de om, copilul mie. El obtine de la mamã tot ce doreşte prin plans, prin scâncete. Plânsetul copilului constituie nepu-tinta, slãbiciunea lui, ín care rezidã forta care о deter¬mina pe mamã sã se supunã vointei lui. însa, de pildã, dacã acel copil ar avea pretenda sã obtinã ceea ce dores-te nu prin nevoia şi necesitatea exprimatã prin plans, ci prin forta şi autoritatea sa, in mod sigur cã nu va putea sã le obtinã.
Dacä extrapolam judecata amintitã pe plan universal, pe planul existentei umane, putem sã afirmam cã toatä civilizaria, ştiinta şi alte elemente naturale şi tehnice ale omului, se datoreazã fortei ce s-a nãscut din slãbiciunea, neputinta omului ín Univers. Allah a damit omului min-tea, ratiunea, vointa, ochii, urechile şi tóate celelalte simturi pentru a putea exista şi a supravietui in universul atat de nepropice pentru el. Numai Allah este cel care il ajutä pe omul, care se taraste pe pãmânt ca un şarpe fära picioare, cu mãtasea fabricatã de un vierme mie, ca şi cu mierea fäcutä de o gâzã veninoasã (albina).
Hei omule, sã ştii cã tot ce realizezi se datoreazã vointei si puterii date de catre Allah, altminteri eşti о fiintã firavã şi neajutoratä. Aşa cã, sã nu te apuce îngâmfarea şi lauda de sine.
Putem sã afirmam ín acelaşi timp cã tu, prin índatoririle tale fatã de putera divina, ocupi un loc im¬portam ín universul nostra, tu eşti calatomi cel mai de pret al Universului, tu intelegi prin ratiune Universul, pãtrunzi in Univers, desluşeşti Universul, eşti stãpânul Universului, maestral Universului. Tu poti sã afirmi cã Allah ti-a damit tie aceastä lume; ai devenit stãpânul lumii in care trãiesti; lumea aceasta este odaia ta, Soare-le şi Luna sunt lãmpile care îti lumineazä locuinta, primãvara este un buchet de fiori care ti se oferã, vara şi toamna o masã bogatã pregätitä pentm tine; animalele şi vietuitoarele gránele şi plantele, tóate sunt averea ta.
în sfârşit, dacã îti vei pleca urechile la spusele sata-nei ai sã decazi íntr-o cruntä mizerie (materiala şi moralã); dacã îti vei ínãlta iubirea şi credinta catre Allah ai sã te inaiti catre perfectiune, ai sã de vii stãpânul necontestat al Universului.
Dacä extrapolam judecata amintitã pe plan universal, pe planul existentei umane, putem sã afirmam cã toatä civilizaria, ştiinta şi alte elemente naturale şi tehnice ale omului, se datoreazã fortei ce s-a nãscut din slãbiciunea, neputinta omului ín Univers. Allah a damit omului min-tea, ratiunea, vointa, ochii, urechile şi tóate celelalte simturi pentru a putea exista şi a supravietui in universul atat de nepropice pentru el. Numai Allah este cel care il ajutä pe omul, care se taraste pe pãmânt ca un şarpe fära picioare, cu mãtasea fabricatã de un vierme mie, ca şi cu mierea fäcutä de o gâzã veninoasã (albina).
Hei omule, sã ştii cã tot ce realizezi se datoreazã vointei si puterii date de catre Allah, altminteri eşti о fiintã firavã şi neajutoratä. Aşa cã, sã nu te apuce îngâmfarea şi lauda de sine.
Putem sã afirmam ín acelaşi timp cã tu, prin índatoririle tale fatã de putera divina, ocupi un loc im¬portam ín universul nostra, tu eşti calatomi cel mai de pret al Universului, tu intelegi prin ratiune Universul, pãtrunzi in Univers, desluşeşti Universul, eşti stãpânul Universului, maestral Universului. Tu poti sã afirmi cã Allah ti-a damit tie aceastä lume; ai devenit stãpânul lumii in care trãiesti; lumea aceasta este odaia ta, Soare-le şi Luna sunt lãmpile care îti lumineazä locuinta, primãvara este un buchet de fiori care ti se oferã, vara şi toamna o masã bogatã pregätitä pentm tine; animalele şi vietuitoarele gránele şi plantele, tóate sunt averea ta.
în sfârşit, dacã îti vei pleca urechile la spusele sata-nei ai sã decazi íntr-o cruntä mizerie (materiala şi moralã); dacã îti vei ínãlta iubirea şi credinta catre Allah ai sã te inaiti catre perfectiune, ai sã de vii stãpânul necontestat al Universului.
Nu are voce