AL CINCILEA TALC: Omul a fost trimis in aceastã lume in calitate de musafir treeätor. A fost dotât cu calitäti deosebite. Potrivit calitätilor sale, a primit din partea divinitätii misiuni importante. Allah a stabilii pu-ternice stimulerne şi nemaipomenite presiuni asupra omului pentru a-1 determina astfel sã-si índeplineascã misiunile ce i-au fost încredintate.
lata, omule, dupä ce ai sosit ín Univers, ai fost înzestrat eu doua însuşiri: prima consta în a crede şi a iubi fãrã a vedea (pe Allah) iar a doua consta în a crede şi a iubi contemplând opera divina materiala.
Este vorba de cerul şi pamântul vizibil cu ochiul, ca¬podopera divine.
Prezenta divina este perceputã şi cu inima, fåra a i se vedea chipul, orientându-ne astfel credinta şi iubirea catre Allah.
Omul îşi exprima credinta şi iubirea de Allah prin "Maşallah", "Berekeatullah",' "Sübhanallah" şi "Allahu Ekber".
Musulmanul îşi exprima iubirea divina, rugäciunea în modul indicat mai sus.
Mai apoi vede cã un Creator Unie îşi pune amprenta unicitãtii sale pe toatã Creatia Sa, pe fiintele din Palatul Creatiei; amprentä unica, specifica lui şi a cärei artä este inimitabilã. El marcheazã astfel, semnul Unicitãtii şi punând stindardul veşniciei în Universul nesfârşit, îşi declara Prea Mãretia. Astfel, i se va rãspunde cu pioşe-nie, cu credinta si cu recunostitä.
Numai cu о astfel de credinta omul poate fi o fiintã omeneascã ín adevãratul sens al cuvântului şi poate de¬monstra cã este cea mai bunã creatie care, primind bine-euvântarea credintei devine o fiintã demnã de îneredere.
Ei, omule nefericit! Tu, cel ce te îndrepti înspre pier-zanie! Ascultã-mã! Chiar daca am vãzut şi eu, ca şi tine, frumusetea şi plãcerea lumii generate de betia tineretii, ín momentul ín care am trecut de la betia tineretii la zorii bãtrânetii, am vãzut fata cea adevãratã a lumii; cea índreptatã spre noi era atat de urâtã in vreme ce aceea adevãratã, cea dinspre viata de Apoi era atat de frumo-asã. Şi daca vrei sã o vezi şi tu, priveşte ceie douã table ale adevãrului ce sunt serişe în paginile 227 şi 228 ale Capitolului al 2-lea din Slova a şaptesprezecea.
Prima tabla: Descrie realitatea lumii decadente pe care o percepeai înainte, prin vãlul nepãsãrii precum rãtãcitii, dar fãrã sã fi fost beat.
A doua tabla: Se refera la lumea adevãratã a Cãii drepte şi a fericirii. Am läsat-o în forma initialã, la fel cum o scrisesem înainte. Seamãnã cu о poëzie, dar nu e poëzie...