Dupa cum ne indica versetui:
moartea nu este o disparitie, о executie, о trecere ín gol, o nimicnicie, о stìngere fãrã autor, ci aşa cum s-a ara ta t ín "Ser isoarea ín tâi ", poa te cã este о eliberare din functie şi o schimbare a locului şi o schimbare a trupului şi un repaus din starea activa şi о eliberare din inchisoarea trupului şi o uriaşa actiune logica a unui Mare Suveran.
Da, aşa cum creaturile şi fãpturile de pe suprafata pãmântului şi chiar pãmântul însuşi, plin de v i ata, fac mårturia existentei certe şi a unicitätü unui Suveran Arti¬zan, tot astfel, odatã cu moartea lor, acele fãpturi fac mãrturia eternitãtii şi a unicitätü unui Veşnic Viu. întrucât in "Cuvântul al douäzeci şi doilea" s-a expli¬cai şi s-a demonstrai faptul cã moartea este un argument cât se poate de puternic in ceea ce priveşte Unicitatea Creatorului şi о polita in ceea ce priveşte eternitatea lui Allah, nu vom mai dezvolta acest subiect, rezumându-ne la a releva numai un aspect foarte important.
Aşa cum prin simpla lor existentã, vietuitoarele indica existenta certa a unui Creator, tot aşa prin moartea lor, acele vietuitoare fac mãrturia unicitätü şi a eternitãtii
unui Veşnic Viu. De exemplu, aşa cum suprafata pãmântului, care reprezintã o singurã vietuitoare, arata prin ordinea şi prin starile sale, existenta unui Creator Artizan, tot astfel, prin moartea sa din anotimpul iarna, odatã cu acoperirea fetei sale cu un giulgiu alb, face ca omul sã-si íntoarcã privirile de la sine. Sau privirea merge catre trecut, dupã procesiunea funerarã a acelei primãveri care s-a dus, descoperind astfel o perspectiva mai larga. Adicä, exemplul tuturor primãverilor trecute, atât de multe încât sã umple suprafata íntregului pãmânt şi reprezentând flecare câte o putere miraculoasã, face sã fie simtitã venirea vietuitoarelor pãmântene ce umplu primãvara şi саге reprezintã flecare câte o putere mira¬culoasã şi un teren fertil. Tóate acestea, mãrturisesc într-un mod atât de strãlucitor şi cu atâta fortã neândoielnicã şi unicitatea unui Artizan Prea Märet, a unui Preaputer-nic şi Veşnic Viu, depun o mãrturie atât de larga şi aduc argumente atât de strãlucitoare in ceea ce priveşte veşnicia acestui Suveran, încât te fac sã zici in mod spontan: "Amentü Billahil-Vahidil-Ehad ". (Mãrturisesc cã Allah exista şi El este Unie).
In concluzie, conform misterului ascuns ín versetul:
aşa cum acest pãmânt posesor de viatã, marturiseşte într o primãvarã existenta unui Suveran Artizan, moartea sa atrage privirile asupra puterii miraculoase înşirate pe cele douã brate ale timpului: trecut şi viitor.