In locul unei primãveri, arata mii de primäveri. In locul unui miracol, semnaleazã existenta a mii de puteri miracu¬loase. Si flecare din acele primãveri depune o mãrturie şi mai puternicã decât primãvarã actúala. întrucât cele ce au plecat catre trecut, au plecat ímpreunã cu cauzele lor determinante; dupã ele au venit alteie asemãnãtoare lor. Care va sã zicã, cauzele determinante nu reprezintã nimic. Se vede cã numai un Suveran Preaputernic le poate crea şi trimite, legându-le, gratie ratiunii Sale, de factori determinanti. Cât despre suprafetele pãmântului posesoare de viatã, înşirate în timpul viitor, acestea depun o mãrturie si mai strãlucitoare. întrucât acestea vor fi create din nou, din nimic, din nefiintä, vor fi aşezate în locurile potrivite, îşi vor îndeplini datoria, dupã care vor fi trimise.
lata, ei indolentule care ai ramas implantat ín natura şi care eşti pe punctul de a te íneca ín mocirlä! Cum se poate amesteca ín viata acestui pãmânt ceva care nu dis¬pune de o mânã spiritualã ínteleaptã şi ín mãsurã sã se íntindã deasupra íntregului trecut şi a viitorului? Se pot amesteca hazardul şi natura, goale ca şi tine, ín aceste lucruri? Dacã vrei sã te salvezi, zi: "Daca o fi şi o fi, natura este о carte a Puterii Divine. Cât despre haz¬ard, acesia este o perdea a unei tainice Raduni Di¬vine, care ne acoperä neştiinta." Zi astfel şi accepta realitatea.
A DOUÄZECI SI CINCEA FERE ASTRA
Aşa cum cel lovit indica lovitura, tot astfel, о opera meşteşugita presupune existenta unui meşter bun. Copi-lul face necesarã existenta pãrintilor. Inferioritatea pre¬supune superioritatea. Şi aşa mai departe... Pe baza ex-emplului adjectivelor comparate, ce nu pot exista únele fãrã celelalte, tóate lucrurile se aflã íntr-o strânsã core-latie şi chiar şi posibilitatea íntâlnitã ín partile şi în întregul acestui Univers, arata necesitatea. Şi tóate actiunile întâlnite la aceste obiecte arata o singurä mare actiune. Şi creaturile întâlnite în întregul Universului indica unicitatea. Iar necesitatea şi actiunea şi creatia şi unicitatea impun în mod spontan şi obligatoriu un autor a cãrui existenta sã nu fie doar posibilã, un autor care sã nu se afie sub influenta altora. care sã nu existe la plural si nici sã nu fie créât; ci un autor a cãrui existenta sã fie neandoielnicã, un autor activ, unie şi creator. In acest caz, tóate posibilitante, tóate actiunile, tóate creaturile şi tóate bogãtiile şi sintezele din întreg Universul, fac mãrturia existentei unui Suveran Atotputernic, A Cãrui Existentã este Certa, Activ ín Permanenza, Creator al Tuturor Lucrurilor şi Unie.