بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ

لَقَدْ خَلَقْنَا اْلاِنْسَانَ فِى اَحْسَنِ تَقْوِيمٍ ثُمَّ رَدَدْنَاهُ اَسْفَلَ سَافِلِينَ اِلاَّ الَّذِينَ اَمَنُوا وَ عَمِلُوا الصَّالِحَاتِ



PARTEA 1-a
Omul şi credinta ín Allah

Ne vom referi numai la cinci din mule de frumuseti, binefaceri ale credintei (ín Allah). Aceste frumuseti şi binefaceri le vom expune ín cinci puñete.
Punctul 1: Omul, numai prin credinta divina ajunge ín gratule divine, la Allah, işi cucereşte locul binemeri-tat ín Rai. Necredinta şi nedreptatea íl degradeazã pe om, íl determina sã ínnoate ín mizerie moralã. Locul lui (dupã moarte) va fi Iadul. Credinta divina íl ínalta, íl ínnobileazá pe om şi íi dã o valoare. Iubirea divina este cea care íl ajutã pe individ sã-si desfäsoare puterea crea-toare, sä atingã perfectiunea moralã. Negarea divinitãtii (lui Allah) il înjoseşte, îl lipseşte pe om de frumusetea moralã, de har. Necredinciosul se Inchina numai materiei (bunurilor materiale). Numai cã, bunurile lumeşti sunt trecãtoare, pensabile.