AL DOUÃZECIŞI TREILEA CUVANT | AL DOUÃZECIŞI TREILEA CUVANT | 4
(1-27)
Punctul 2: Credinta divina este о astfei de lumina care il lumineazã pe om, il scalda in razele sale, lumine-azã întreg universul, pune in evidentã trãsãturile nobile, inãltãtoare, ale omului, dãruite de catre puterea divina. Secretul putera divine vom încerca sã-1 explicam prin versetul:

اَللَّهُ وَلِىُّ الَّذِينَ اَمَنُوا يُخْرِجُهُمْ مِنَ الظُّلُمَاتِ اِلَى النُّورِ

din Coran.

In versetul amintit, este imaginât un tablou alcãtuit din doi munti la fei de inaiti. între aceşti munti se aflã un pod foarte ìnalt. Sub pod o prãpastie adâncã. De jur împrejur este întuneric beznã. Mä aflu pe acel pod. Mã uit ín dreapta, observ un imens mormânt. Mä uit ín stanga: munti invãluiti ín întuneric şi furtuni. Prívese ín jos, un abis fãrã fund. Singurul obiect de iluminat in bezna din jurul meu este о lanterna cu lumina foarte slabã. Folosind aceastã lanterna cercetez ìmprejurul meu. în lumina slabã a lanternei observ о lume, un tab-lou sumbru. La capãtul podului se aflã balauri, lei, fiare. Rotesc lanterna de jur ìmprejurul meu, vãd acelaşi tablou sumbru: balauri, lei, fiare sãlbatice. Mã îngrozesc şi izbesc lanterna de pãmânt, o fac tãndãri.
Atunci se produse o minune, un soc. In momentul iz-birii lanternei de pâmant, se produse о lumina puternicã, о lumina asemãnãtoare cu lumina muitor becuri aprinse la apãsarea unui comutator. Toatã zona se umple de lumina, razele de lumina inunda peste tot, scalda totul ín lumina. Acum imi apar in fata ochilor chipurile adevãrate ale lucrurilor, care imi apãreau distorsiónate, deformate, la lumina obscura a lanternei consumate.
Nu are voce