Odatã, doi cãlãtori se ímbarcarã pe o corabie ín ve-derea unei lungi cãlãtorii. Amândoi purtau poveri grele ín spinare. Erau merindele şi toate ceie trebuincioase íntr-o asemenea cãlatorie. Unul dintre cãlãtori îşi dãdu jos desaga şi se aşeza pe ea ca sã nu-i fie luatä sau furata şi s-o aibã mereu la índemânã.
Celãlalt, exagérât de neíncrezãtor, nu îşi dãdu jos povara din spinare de fricã sã nu i-o fure cineva. Se gândi cã, tinând povara in spinare o sã fie mai sigur deea. Lipsa de încredere, ín nimeni şi nimic, îl îndemna la aceastã atitudine.
Prietenul sãu îi explica situatia ridicola ín care se aña fata de cälätorii din jur şi chinurile la care se supu-nea purtând povara tot timpul in spinare. Apoi îi mai spuse cä purtarea sa ar putea avea şi suspiciuni ín legatura cu el, cãpitanul corabiei putând sä-1 ínchidã crezând cã este un rãufãcãtor.
Arguméntele prietenului sãu, pânã la urmã, íl con-vinserã. Omul işi dãdu jos de pe umeri povara grea. Abia atunci işi dãdu seama la ce chinuri se supusese prin lipsa sa totalã de încredere fata de cei din jur. işi mai dãdu seama cã se fãcea şi caraghios stand ín corabie cu povara in spinare.
Aşa se íntâmplã ín viatã. Cel care nu crede in nimic, cel care nu are nici o credintã, cel care nu crede in ocro-tirea şi ajutorul lui Allah, se pune ín situatia cãlãtorului din parabola amintitã, viata lui devenind un adevãrat calvar.
Punctul 4: Iubirea divina il face pe om om, il ínnobileazã. Aşadar, Menirea sfântã ce revine omului consta in rugãciuni şi iubire de Allah.