(Omul este cea mai frumoasã, cea mai interesantã creatie a divinitãtii. Astfel, el (omul), a fost înzestrat cu cele mai ìnalte calitãti sufleteşti şi mintale. El este în stare sã pãtrundã tainele tuturor lucrurilor din Univers, sã se ìnalte cu sufletul şi credinta pânã la Allah. A vånd ín vedere şi luând ín consideratie virtutile amintite, am stabilii urmãtoarele cinci elemente care sunt menite sã-1 ìnalte, sau sä-1 coboare pe om)
PRIMUL TALC: Omul depinde de foarte multi fac-tori ai Naturii, ai Universului. Nevoile lui sunt nesfârşite... Omul este veşnic avid. El este ín stare sã doreascã nu numai o singurã floare, ci tóate fiorile primavera. Doreşte cu aceeaşi ardoare sã vada un prie-ten sau pe Allah.
Altfel spus, omul este doritor întotdeauna sã-si vizi-teze un prieten aflat departe de el, simte uneori nevoia sã se întâlneasca, sã-i audã vorbind pe cei dragi care nu mai sunt ín viatä, ín fine, omul, dupã ce işi traieşte viata pãmânteascã, moare. In acest fel, închide usa unei lumi si deschide usa celeilalte lumi, o lume adevãratã, o lume vesnicã si felicita. Tóate aceste lumi, aceste realitati, au un creator, care se numeste Allah.
Hei omule, numai iubirea divina, iubirea de Allah, va face ca tu sã fi mai presus de toate celelalte fante. Dacã îti pierzi credinta in Allah, devii un biet animal; devii o fiintã mai neínsemnatã decât fumica şi albina, mai neputincioasã decât aceste creaturi, devii mai dãunãtor, mai periculos decât ciuma.
Omule, in tine zac douã forte! Prima fortã este cea care creazã, este forta binelui; cea de a doua este distruc-tivã, forta care aduce necazuri şi nenorociri. Forta crea-toare este mai slabã si neínsemnatã chiar decât forta al-binei, furnicii, forta unei muşte sau a unei vrãbii; ín schimb, puterea ta distructivã este in stare sã dãrâme muntii şi cerul, sã distrugã Terra. Puterea ta este neíndestulãtoare atunci când trebuie sã faci o faptã bunã şi de aceea îti permite sã te íntinzi doar atat cât îti ajung mainile, ínsã forta rãului este nestãvilitã, nestãpânitã.