Evident, adeväratul progres, creierul, puterea imagi¬nativa, date individului de catre Allah. Omul, cu cre-dinta ín Allah şi prin munca efectuatã (cu calitãtile fızi-ce şi spirituale cu care a fost dotât de catre divinitate) realizeazã progresul şi opérele nemuritoare din jurul Sãu.
Sã ilustram gândurile noastre cu caleva exemple din viata unui oarecare oraş. Sã presupunem cã mã aflu ín tr¬un oraş. Vãd in fata mea palate. Observ la intrarea unuia dintre aceste palate multa lume veselã, oameni care se distreazã. Stãpânul palatului stã la intrarea clãdirii şi se joacã cu un câine. La intrarea in clãdire se aflã un grup de doamne care discuta. Fete tinere îi dist¬reazã pe bãieti. Se aflã şi portami care stã teapãn, având alura unui adevãrat comandant. Deduc cã toatã suflarea din palatul respectiv nu lucreazã, ci numai se distreazã. Mai deduc cã ín clãdire n-a mai ramas nimeni, clãdirea este goalã. Viata colectivitãtii umane din clãdirea res¬pectiva se desfãsoarã nu ínlãuntrul clãdirii, ín aparta-mente, ci pe strada.
Apoi mã índepãrtez de clãdirea amintitã şi mã apro-pii de alt palat. Observ, la intrarea ín clãdire, un câine fl¬oras şi un portar sobru şi conştiincios. Intrãm ín clãdire. Vãd ín interiorul clãdirii mare animatie; toti oamenii faccate ceva. Oamenii din apartamentele clãdirii nu lâncezesc, ci flecare face ceva, desfäsoarä o activitate. Doamnele, de pildã, nu stau la taclale, creazä multe şi felurite lucruri de mânâ, se ocupä cu administrarea şi îngrijirea palatului. Intr-un alt apartament, copiii ínvatã carte. La ultimul etaj se aflã regele şi premierul sãu, care se strãduiesc sã stabileascã o serie de mãsuri privind viata, siguranta, buna desflşurare a muncii locatarilor din clãdirea respectiva.
Aceeasi atmosfera domneste ín tot orasul. Locatarii unor clãdiri s-au revãrsat pe strazi, îşi consuma timpul numai cu distractii, iar cei ai altor clãdiri stau pe locuri-le lor şi muncesc conştiincioşi. Afiam cã primii nu sunt musulmani, sunt necredincioşi, iar ceilalti, cei care mun¬cesc, sunt musulmani. Mai observ într-un colt o clãdire pe care se aflã о placa pe care stã scris "SAID" (Fericit, cu credintä ín Allah). Acest cuvânt are semnificatia de feliciti, de cei cu credintã. Mã trezesc. Acum sã tãlmãcim cele relátate:
Oraşul despre care am relatât semnificã lumea ín care trãim. Fiecare din palatele descrise semnificã un om. Locuitorii clädirilor despre care am vorbit simboli-zeazã câte un organ al omului: ochii, urechile, inima, conştiinta, sufletul, mintea etc. Omul, utilizând cu folos şi cu fricã de Allah inima, mintea, mainile şi urechile sale poate sã fie de folos societãtii, altminteri, el este ne-folositor, ba chiar dãunãtor si imoral.