TREIZECI SI TREI DE FERESTRE | TREIZECI SI TREI DE FERESTRE | 19
(1-47)

اْلاَسْمَآءُ الْحُسْنَى
Acum, ei sãrmanule neştiutor, indolent şi íncãpatânat şi ei desartille necredincios! Cum vei putea explica aceastä mare realitate? în ce fel vei putea explica aceastä esenta nesfârşit de minunatä şi de miraculoasã? Cui îi vei putea atribui aceste opere de artã, ce trezesc nesfârşita uimire? Ce perdea a indolentei vei putea anın¬ca peste aceastä fereasträ, larga cât acest Pâmant? Unde este hazardul tau? Unde este tovaràsa ta de drum lipsitä de conştiınta, cãreia tu îi zici natura şi în care ai atâta încredere? Unde este sprijinul şi prietenul tau într-u rätäcire? Amestecarea hazardului în aceste treburi, nu face situatia de о sutä de ori mai dificilã? Şi atribuirea unei miimi din aceste lucruri minunate natura, nu pre-zintä o dificúltate de о mie de grade?
Sau care cumva natura ta moartã, neputincioasã, are atâtea maşinarii spirituale şi tipografa în interiorul lu-crurilor câte obiecte se fac din acele lucruri?
A OPTSPREZECEA FEREASTRÄ
اَوَلَمْ يَنْظُرُوا فِى مَلَكُوتِ السَّموَاتِ وَ اْلاَرْضِ
Asculfã urmãtoarea pildà, care este amplu dezbätutä în "Cuvântul al douäzeci şi doilea": aşa cum о opera рге-cum un palat minunat, aspectuos şi meşteşugit, suge-reazä ín mod spontan faptul cã s-a lucrat organizat; adicã, aşa cum o constructie sugereazä o dulgherie, un meşteşug; şi aşa cum o lucrare minunatä, meşteşugita indica existenta necesarä a unui autor, a unui meşter priceput, a unui dulgher; şi aşa cum renumele de meşter bun, de dulgher, sugereazä ín mod spontan o însuşire minunatä, adicä о stiintä a meseriei; şi aşa cum însuşirea minunatä, acea desavârşita stiintä a meseriei indica ín mod spontan existenta unui talent desavârşit; cât despre talentul desavârşit, acesta indica prezenta unui spirit su¬perior şi a unei persoane mãrete. Tot astfel, opérele aflate ín tr-o permanentã înnoire, opere prezente pretu-tindeni pe suprafata Pàmântului, poate chiar şi în Uni¬vers, arata în mod spontan actiunile aflate la un nivel de perfectiune maxim. Şi ordinea, ín aceastä masura pre¬zenta în tóate, indica în mod spontan prezenta unui autor, al cärui nume şi renume este cel de "Desavârşit". Şi aceasta întrucât este unanim acceptât faptul cã actiunile coordonate, aflate sub control, nu pot exista în absenta autorului...
Nu are voce