TREIZECI SI TREI DE FERESTRE | TREIZECI SI TREI DE FERESTRE | 39
(1-47)
Condiria necesarã pentru manifestarea calitátilor de comandant şi suveran este aceea de a nu accepta rivali, de a refuza cooperarea şi aceea de a suprima imixtiunea... Acesta este şi motivul pentru care, dacá într-un sat mie vor exista doi primari, liniştea şi ordinea satului vor avea de suferit. Dacã într-o comuna se vor afla doi direetori, iar într-un judet doi prefeeti, lucrurile se vor complica foarte mult. Dacã într-o tara se vor afla doi padişahi, aceastä situatie va da naştere unei încurcàturi furtunoase.
De vreme ce aşa se întâmpla ín cazul oamenilor, ce reprezintä doar un mie eşantion şi о umbra slabã a suve-ranitätii şi şefiei supreme; de vreme ce oamenii, slabi şi dependenti de ajutorul altora, nu accepta adversari, rivali şi nici intervenga semenilor lor, poti aprecia şi singur cât de drastic guverneazä legea refuzului, im ix ti un i i ín cazul suveranitãtii asupra unei imparata nesfârşite şi al unei şefii cu valoare de educator a unei Puteri Nesfârşite. Care va sä zicä cea mai importante şi per¬manenti! conditie a Mãretiei şi a calitâtii de Educator a întregului Univers este unicitatea şi singurätatea. Ordinea perfecta din Univers, ca şi cea mai frumoasã regularitate, reprezintä märturia certa şi o mare de argu¬mente care confirma aceastä regula. Incepând de la aripa unei muşte şi pana la stelele cerurilor, pretutindeni domneşte o asemenea rânduialã încât face ca, uluitá şi impresionatá, mintea umana sä zicä: "Sübhanallah, Maşallah, Barekeallah" şi sä se piece cu smerenie. Dacã ar fi fost loc pentru o colaborare cât un grãunte, pentru o cât de mica imixtiune, atunci, conform sensului ascuns ín versetui:
De vreme ce aşa se întâmpla ín cazul oamenilor, ce reprezintä doar un mie eşantion şi о umbra slabã a suve-ranitätii şi şefiei supreme; de vreme ce oamenii, slabi şi dependenti de ajutorul altora, nu accepta adversari, rivali şi nici intervenga semenilor lor, poti aprecia şi singur cât de drastic guverneazä legea refuzului, im ix ti un i i ín cazul suveranitãtii asupra unei imparata nesfârşite şi al unei şefii cu valoare de educator a unei Puteri Nesfârşite. Care va sä zicä cea mai importante şi per¬manenti! conditie a Mãretiei şi a calitâtii de Educator a întregului Univers este unicitatea şi singurätatea. Ordinea perfecta din Univers, ca şi cea mai frumoasã regularitate, reprezintä märturia certa şi o mare de argu¬mente care confirma aceastä regula. Incepând de la aripa unei muşte şi pana la stelele cerurilor, pretutindeni domneşte o asemenea rânduialã încât face ca, uluitá şi impresionatá, mintea umana sä zicä: "Sübhanallah, Maşallah, Barekeallah" şi sä se piece cu smerenie. Dacã ar fi fost loc pentru o colaborare cât un grãunte, pentru o cât de mica imixtiune, atunci, conform sensului ascuns ín versetui:
لَوْ كَانَ فِيهِمَا آلِهَةٌ اِلاَّ اللّهُ لَفَسَدَتَا
ordinea s-ar fi stricat, ínfãtisarea tuturor lucrurilor s-ar fi schimbat şi şi-ar fi fãcut aparitia daunele provocate de aceastä intriga. Ori, conform indiciilor oferite de verse-tul de mai jos:فَارْجِعِ الْبَصَرَ هَلْ تَرَى مِنْ فُطُورٍ ثُمَّ ارْجِعِ الْبَصَرَ كَرَّتَيْنِ يَنْقَلِبْ اِلَيْكَ الْبَصَرُ خَاسِئًا وَ هُوَ حَسِيرٌ
Nu are voce