Privim mãretele fundamente ale Universului şi vedem o grandioasã rotire şi luminare, ín vederea unor scopuri deosebit de importante. Privim lumea ín ansamblul ei şi vedem o rânduialã perfecta, ce vizeazã ratiuni mãrete şi teluri însemnate, cum ar fi: un stat de drept, un oraş sau un palat. Aşa cum s-a explicat şi s-a demonstrat ín "Capitolul I" din "Cuvântul al treize-ci şi doilea", începând de la atom şi pânã la stele, nu este loc pentru nici o fãrâmã de politeism. între tóate corpu-rile din univers exista dependente atât de semnificative încât: Cel ce nu poa te stãpâni tóate stelele, nu-şi va putea impune cuvântul, respectiv disciplina, nici macar asupra unui atom. Pentru a fi íntr-adevãr Stãpânul unui atom, trebuie sä fii ín mäsurä sä stapâneşti tóate stelele.
Şi, aşa cum s-a explicat şi s-a demonstrat ín "Capitolul II" din "Cuvântul al treizeci şi doilea", cel ce nu este çapabil sä creeze şi sã rânduiascã cerurile, nu poate da naştere contururilor de pe chipul uman. Care va sã zicã cel ce nu este stãpânul tuturor cerurilor, nu va putea trasa contururile fizionomice, ce repre-zintä factorul particularizator de pe chipul unui singur om. Iatã o fereastrã larga cât íntreg Universul! Dacã se va privi pe aceastã fereastrã, se va putea vedea şi cu ochii minta cã pe paginile Universului sunt serişe cu li-tere mari verseturile:
Atunci, cel ce nu vede, ori nu are minte, ori nu are inimä. Ori este un animai cu înfatişare de om!
A DOUAZECI SI NOUA FEREASTRÃ
într-o primävarä, mergeam gandí to r într-o cälätorie in strãinãtate. Trecând pe la poalele unui deal, o floricicã galbenã strãlucitoare mi-a atras atentia. Acel soi de flori galbene, pe care le mai întâlnisem ín trecut ín propria patrie, ca şi in alte tari, mi-a trezit amintirile. Deodata mi-a trecut prin cap urmãtorul gând: a cui emblema, a cui stampila şi a cui peçete о fi aceastà floare, farà indoiala cã tóate fiorile de acest gen de pe suprafata pãmântului reprezinta stampitele şi pece tea aceluiaşi individ; ele sunt opere ale aceluiaşi artist.